În anul 1969, o nouă lume se întrevede pe platourile de filmare de la Hollywood, iar noua realitate îi cam prinde pe picior greșit pe vedeta TV Rick Dalton și dublura care îi interpretează cascadoriile, Cliff Booth. În timp ce aceştia se străduiesc să se afirme în noul context, actrița Sharon Tate, vecina lui Dalton, este implicată într-o poveste suspectă, legată de crimele odioase ale clanului Charles Mason.
O poveste înțesată cu ambiții și excese, Babylon rememorează succesele și eșecurile a diverse personaje care au populat decadentul Hollywood la începuturile lui.
În timp ce filmează un film pe Insula Craniilor, cea de rău augur, actrița principală este răpită de o maimuță uriașă. În timp ce echipajul se grăbește să o salveze, ea formează o legătură cu creatura.
Acțiunea peliculei este plasată la Roma, în Italia anilor '80, când Salvatore Di Vita, un celebru regizor italian ajunge acasă și prietena lui îi spune că mama acestuia a sunat și a informat-o că un anume Alfredo a murit. Acela este momentul în care se declanșază amintirile lui Salvatore. Restul filmului curge printr-o serie de secvențe retrospective a căror acțiune se desfășoară imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, în satul natal al lui Salvatore. Toto este un copil inteligent, rămas fără tată în urma războiului și îngrijit de mama lui. Descoperă pasiunea pentru filme și are ocazia să-șsi petreacă majoritatea timpului la cinematograful local, Cinema Paradiso, unde dezvoltă o relație apropiată cu proiecționistul Alfredo. Secvențele retrospective ale lui Salvatore ne oferă privilegiul de a observa dezvoltarea prieteniei cu Alfredo, dar și trecerea micului Toto de la copilărie la maturitate.
Hugo e un orfan care locuiește într-o gară, în Parisul anilor 1930. El a învățat de la tatăl și unchiul lui să repare ceasuri și alte dispozitive și se folosește de talentul ăsta ca să mențină în funcțiune ceasurile din gară. Singurul lucru care i-a mai rămas și are legătură cu tatăl lui e un automaton (om mecanic) care nu funcționează fără o cheie specială. Hugo trebuie să găsească cheia ca să deblocheze secretul pe care crede că-l conține. În timpul aventurilor sale, el îi întâlnește pe George Melies, un vânzător care lucrează în gară, și pe fina lui aventuroasă. Hugo află că aceștia au o legătură surprinzătoare cu tatăl lui și cu robotul și descoperă că acesta deblochează niște amintiri pe care bătrânul le-a îngropat înăuntru, legate de trecutul lui.
Într-o criză existențială și creativă, luptându-se cu un film de făcut, un regizor face un fel de mobilizare generală a emoțiilor, afecțiunilor, amintirilor, viselor, complexelor, minciunilor. Un amestec între o ședință psihanalitică slăbită și un examen de conștiință dezordonat într-o atmosferă de limb (F. Fellini). Masturbarea unui geniu (D. Buzzati). O etapă avansată în istoria formei romantice (A. Arbasino). O construcție de abis în trei trepte (C. Metz). Un Ben Hur al cinematografiei de avangardă. Încercarea de autoportret în formă fantastică. Jurnalul de bord al autorului. Raportul despre un ambuteiaj existențial. Un film despre confuzia și dezordinea vieții. Una dintre cele mai mari contribuții la acea reînnoire a modurilor expresive și la ruptura cu dramaturgia tradițională care a avut loc în cinema între anii 1950 și 1960, reînnoire pe care Fellini o începuse deja cu La dolce vita.
Filmul vorbește despre o serie de reîntâlniri ale regizorului Salvador Mallo (Antonio Banderas) a cărui sănătate este tot mai șubredă. Unele reîntâlniri au loc în realitate, de altele își amintește: copilăria din anii ’60 când a emigrat alături de părinții lui într-un sat din Valencia în căutarea prosperității, prima dorință sexuală, prima iubire adultă în Madrid în anii ’80, chinul despărțirii de acea iubire când sentimentele erau în continuare intense, scrisul drept singura terapie pentru a uita ceea ce era de neuitat, descoperirea timpurie a cinemaului și a vidului, vidul infinit care creează incapacitatea realizării filmelor. “Durere și glorie” vorbește despre actul creator, despre dificultatea separării lui de viața autorului și despre pasiunile care îi dau sens și speranță. În recuperarea trecutului, Salvador descoperă nevoia disperată de a-l repovesti și în această nevoie își găsește salvarea.
Doi copii, Ignacio și Enrique, cunosc dragostea, filmele și frica într-o școală religioasă la începutul anilor 1960. Părintele Manolo, directorul școlii și profesorul ei de literatură, este martor și parte a acestor descoperiri. Cei trei sunt urmăriți în următoarele câteva decenii, reunirea lor marcând viața și moartea.
Filmul urmărește o zi din viața lui Jane (Julia Garner), care a absolvit recent facultatea și își dorește să devină producător de film. Ea s-a angajat de curând și este asistenta unui puternic mogul din showbiz. Ziua ei este ca a oricărei asistente personale – face cafea, schimbă hârtia din copiator, comandă mâncare, rezervă bilete de avion, răspunde la telefon. Dar pe măsură ce ziua lui Jane se desfășoară, ea devine conștientă de abuzul care se găsește în fiecare aspect al muncii sale, o acumulare de elemente negative pe care Jane decide să le confrunte doar ca să descopere adevărata forță a sistemului în care a intrat.