Comizi d'amore (1965)

Pier Paolo Pasolini își propune să intervieveze italienii despre sex, aparent lucrul lor cel mai puțin favorit despre care să vorbească în public: îi întreabă pe copii dacă știu de unde provin bebelușii; întreabă femeile în vârstă și tinerele dacă susțin egalitatea de gen; întreabă ambele sexe dacă virginitatea unei femei mai contează, ce părere au despre homosexualitate, dacă divorțul ar trebui să fie legal sau dacă susțin recenta desființare a bordelurilor. El intervievează muncitori, intelectuali, studenți, fermieri rurali, burghezie și orice alt fel de oameni, pictând un portret viu al Italiei care se industrializează rapid, atârnând între modernitate și tradiție - față de ambele față de care Pasolini arată egală neîncredere.